Urmează cea mai neproductivă perioadă din viața mea, dar cu toate astea, cea mai interesantă.

Noiembrie-Mai

(10 Noiembrie - 23 Mai) - 2015-2016

(23 decembrie - 15 Mai) - 2016-2017

O „zi” de Noiembrie-Mai

10 Noiembrie (2015)

Într-o noiembrie rece ai apărut în viaţa mea,
Eram doar noi doi, altceva nu mai conta.
La-nceput a fost mai greu, amândoi eram timizi,
Am clădit totul uşor, folosind şi cărămizi;
Cărămizi de iubire pe care amandoi le-am pus;
Cărămizi de iubire datorită cărora am ajuns sus.
Te iubeam şi mă iubeai, ne iubeam, totodată
Şi chiar nu m-aş fi văzut de mână c-o altă fată.
Tu erai fata cea care mă vrajea cu vocea ei,
Iar când glasu-i apărea, eu vedeam numai scântei.
Noi am inceput uşor, cu o vorbă: "Te ador!"
Pe care cand-oauzeam, crede-mă, simţeam că mor,
Deşi o spuneam timizi, amândoi eram convinşi
Vine din iubire totul, cea în care-am rămas prinşi.
Pe parcurs am avansat la un "Te iubesc" mai mare
Pe care când îl rosteam, se-auzea ca o rumoare.
Timpul trecea, iar între noi era tot mai bine
Şi când sufletu-l deschideai, m-apropiam mai mult de tine;
Îmi plăcea să te ascult, să-ţi vorbesc şi să te-amuz
Şi voiam să-ţi dovedesc că nu sunt doar un intrus,
Ci unul care voia să te facă fericită
Şi să-ţi fure inima, să te simţi şi tu iubită.
Crede-mă, inima mea, nu am urmărit nimic
Ce voiam eu de la tine, doar să mă iubeşti un pic.
Şi la tine mi-au placut, jur pe tot ce am acum
Sufletul şi caracterul, restul rămânând pe drum,
Dar cu timpul mi-am dat seama şi de frumuseţea ta
Devenisem fericit şi-un băiat ce are-exact ce vrea.

27 Noiembrie (2015)

A venit şi-o zi aiurea, de noiembrie 27:

Prima noastră ceartă reală care m-a împins în spate;
Zi în care-am suferit, crezând că noi ne-am pierdut;
Zi în care am băut absolut tot ce-am putut.
Şi-am ieşit afară-n ploaie, aşteptând un semn pe cer
Sufletul să mi-l înmoaie, să mă facă să mai sper,
Dar când am intrat în casă şi-am văzut mesaj de la tine
Am simţit cum fericirea mi se citea din privire.
Dar uite că au trecut şi cum era de-aşteptat
Multe certuri-au apărut, care m-au făcut băiat.

28-29 Aprilie (2016)

Până într-o zi când n-ai vrut sâ-mi mai răspunzi.

Preferând orgoliul, ai început să ma inunzi.
Iată că l-am aruncat, încercand să dau de tine,
Răspunzându-mi dup-o zi:
-"Nu mai vreau să fiu cu tine."
A durut enorm de mult şi am început să plâng
Spunându-mi cu lacrimi în ochi, în acelaşi timp râzând
Că nimic din ce traiesc, chiar nu este adevarat
Şi că-i doar un vis pe care nu l-am mai visat.
Am călcat pe demnitate, am făcut-o pentru tine;
Se vedea c-o fac din suflet şi voiam să fiu cu tine.
Tu ai refuzat din prima, ai spus că
-"Nu se mai poate..."
Mi-ai închis gura direct şi aprins gânduri la moarte
Continuând să îmi explici de ce nu mai simţi nimic
Şi făcându-mă "copil" vorbind ca şi cu-n amic.
Ţi-am cerut să îmi raspunzi, să vorbim la telefon,
Deşi eu eram cam rupt, şi voiam şi eu să dorm;
În final tu ai decis să-mi îndeplineşti dorinţa
Ţinându-te tare, trădându-mi şi credinţa:
Credinţa în mine, credinţa în noi
Cu gândul la tot ce-am clădit amândoi.
Cerându-ţi la final o ultimă şansă
Aruncând în mine cu săgeţi, ca o avalanşă.

30 Aprilie (2016)

Iar urmatoarea zi, când în mesaj ţi-am scris

Că vreau să fiu cu tine, sunt 100% convins
Şi-o să fac tot posibilul să vin la tine la facultate;
Să fim doar noi doi, fără distanţa ce ne desparte,
Mi-ai închis uşa-n nas, spunându-mi că nu mai crezi
Închizând mesajul, cerându-mi să nu mă mai vezi...

1 Mai (2016)

A mai trecut o zi, totul devenea mai greu
Când tot îmi spuneai de-un tip, că el nu ţi-a făcut rău
Şi m-am simţit ca un gunoi, începând să mă compari
În timp ce pentru mine tot ce-aveai era:
-"Dispari!"
Te-am lăsat, am înţeles că nu mai însemn nimic
Şi că războiul care-a fost, tocmai s-a oprit.

2 Mai (2016)

Următoare-ai început să-mi oferi din nou speranţe:
Îmi scriai, îţi răspundeam, dar erau doar aroganţe,
Nu voiam să mai pun botul, nu voiam să te mai cred,
Dar cedam într-un final, nemaivrând ca să te pierd.

Mai (2016)

Zilele tot mai treceau, aducându-mi multe-acuze,
Îmi spuneai, îmi reproşai şi-n final îţi cereai scuze.
A trecut şi ceva timp pâna când să-mi dau eu seama
Că mă contactai doar să-ţi completezi tu drama;
Nu voiai să pari o rea, exact aşa cum ai fost;
Nu voiai să-mi amintesc cum tu m-ai facut şi "prost".
Dar asta şi e, te-ai gândit mai mult la tine,
Nu voiai să-mi fie bine, ci să fii-mpăcată cu tine;
Împăcată ca n-ai distrus un "copil" ce te iubea
Şi care-ar fi dat la o parte orice să fie-n preajma ta.
Dar priveşte realitatea, tu chiar asta ai facut:
Ai distrus total un suflet care suferea prea mult
Fiindcă el se chinuia ca să fie totul bine
Timp în care tu luptai să îţi fie bine ţie.

Mai (2016)

Au trecut câteva zile, în care noi tot vorbeam
Şi cu fiecare zi, eu tot mai puţin plângeam,
Asta chiar şi pentru tine, care tot îmi spuneai
Că să mă vezi plângând, deja nu mai suportai.

23 Mai (2016)

Iată, timpul a trecut, apârând şi plecând iar
Până pe 23 mai... totul a fost in zadar!

Iunie (2016)

Săptămânile treceau, iar noi nu ne mai vorbeam
Încercând ca să te uit, tot pe tine te doream.
Ieşeam ziua cu băieţii, seara ieşeam şi cu fete,
Dar să vezi, tot tu-mi lipseai, n-avea cine să mă certe;
Mă gândeam numai la tine, chiar şi în prezenţa lor
-"De ce dracu nu e bine!?"
-"De ce dracu nu-i uşor!?"
Aşa cum tu-ai reuşit, ca să pleci şi să mă uiţi
Aş fi vrut să pot şi eu, dar gândul:
-"Tu poţi să lupţi!!!"
Aşa mă minţeam eu singur, cu gândul că o să vii
Neştiind ce simt atunci, credeam incă în prostii.

August (2016)

Dar lunile au trecut, simţindu-mă mai bine
Am reuşit parţial să te uit, deşi gandul...
Tot la tine.
Şi iată că-ntr-un final, uite că am înţeles;
Nu mai are niciun rost la tine să mă gândesc.
Tot ce-a fost în trecut s-a scurs şi s-a dus
Şi oricât aş încerca, nu pot muta punctul pe care l-ai pus.
Sper să fii fericită, să nu te mai gândeşti la trecut
Şi sper că merită absolut tot ce-ai pierdut;
Pentru că acum sunt conştient şi, în sfârşit, ştiu
Că nu puteai fi atrasă de un baiat care plângea-n pustiu;
Care demult a-ncetat să mai fie bărbat,
Motiv pentru care până şi tu l-ai călcat.
Şi l-ai călcat bine, ai încredere;
Acum stă drept, nu-i mai pasă şi nu mai are nicio pierdere.
E mulţumit c-ancercat tot ce s-a putut,
Doar că tu n-ai dat înapoi şi nu ai mai vrut.
E mulţumit c-a plâns, s-a consumat şi l-a durut,
În timp ce tu, râzând cu alţii, chiar nu ai putut
Să-l cauţi şi să-l întrebi măcar ce mai face;
-"Cum se mai simte? Şi de ce naiba acum tace!?"
Tace pentru că a inţeles în sfârşit
Că între tine şi el nu va mai fi nimic.

August (2016)

Sunt bine, crede-mă, nu am mai plâns,
E clar şi sunt conştient că totul s-a dus.
Te-am iubit enorm de mult, de asta poţi fii sigură
EDMTI...
E soare acum?
Sau picură...!?
:)

...

Îmi mai amintesc acum, când am vrut să fie bine
Tu-mi spuneai cu glas ironic:
-"Şterge tot ce ai cu mine."
Ai pus un preţ mult mai mare pe demnitate
Vrând să pleci, fără să laşi ceva în spate.
E trist când mă gândesc că-n 3 luni nu m-ai cautat
Şi dacă eu nu ţi-aş fi scris, nimic nu s-ar fi-ntâmplat;
Dar dacă stau să mă gândesc, n-aveai niciun motiv să-mi scrii
Era mult mai frumos să-ţi trăieşti viaţa în fiecare zi.
Şi ai dreptate, sincer, nu avea niciun rost
Să reluăm totul, iar apoi să devină anost;
Să plângem unul în faţa altuia
Că eu nu mai sunt ca-nainte, ca tu nu mai eşti a mea.
Deci jur că e de 10 ori mai bine aşa
Că am ramas prieteni şi nimic altceva.
Am trecut prin multe ploi şi am greşit înzecit;
La-nceput eram doar noi, în final ne-am despărţit.
Eu unul, sunt mândru c-am luptat pentru noi.
Tu nu ştiu cum eşti, dar ne-ai împins pe amândoi
Spre-o nefericire regăsită într-un pustiu
Pe care nici măcar acum nu pot să ţi-o descriu.
Nu pot pentru că nici măcar nu mă mai chinui
De ce-aş face ceva, când tu nu poţi să mai continui!?
Şi iată-mă acum, dupa câteva luni bune
În care-am suferit, rătacindu-mă prin lume;
Acum sunt bine, şi culmea, făra tine!
Şi am in plan să fiu din cel în cel mai bine.
Pentru asta-i actionat, cu scopul să-mi provoci ură
Şi la ce vorbe aveai, se vedea că erai dură,
Dar n-ai rezolvat nimic, doar că m-ai îndepărtat;
Ai plecat din viaţa mea... spune-mi, ce ai rezolvat?
Ai lăsat un suflet gol care te iubea enorm,
Care-acum e mult mai plin şi a devenit un domn;
Şi-asta... culmea! Făra-un ajutor din partea ta
Fiindc-ai fost prea ocupată de jumătatea ta
Pe care oricât ai căuta-o, n-o s-o mai găseşti;
A fost cândva la mine, şi n-o s-o mai primeşti.
Pentru c-am scăpat-o, în timp ce aşteptam
Să mă cauţi, să-ţi spun cât de mult te iubeam;
Şi cum tu ai dat cu piciorul la tot ce-a fost frumos;
Şi cum tu ai plecat, lăsându-mă ca ultimul prost;
Şi cum ţi-ai bătut joc şi de inima mea
Plecând, venind... şi-apoi tot aşa.
Aburindu-mă total şi neînţelegând ce se întamplă;
Stând în pat, cu capul pe pernă şi mâinile la tâmplă;
Gândindu-mă la tine, la cum să te readuc inapoi;
Gândindu-te la tine, la cum să uiţi mai repede de noi...

August (2016)

Dar uite că timpul a trecut, iar tu m-ai uitat.
Şi eu te-am uitat, deşi un timp eram disperat
Că nu te voi putea uita, că o să apari în viaţa mea
Şi-o să-mi dai din nou speranţe, lăsând în inima mea
Un semn de-ntrebare, că nu-nţeleg ce urmăreşti.
Să-mi fie mie bine?
Să-ţi fie bine ţie?
Sau doar te plictiseşti?
Mie puteai uşor să-mi faci un bine, apărând într-o zi
Să-mi spui c-a fost un vis urât, fără a mă aiuri
Şi să mă iei în braţe, aşa cum o făceai odată;
Şi să-ţi şoptesc că eşti cea mai specială fată...

Octombrie (2016)

Şi iată că nimic din astea n-ai facut şi n-ai simţit
Deşi la un moment dat a fost pâna şi timpul oprit
Dar, mă rog, n-a fost să fie, astea toate au trecut;
Sunt de 10 ori mai bine şi e clar că n-am pierdut.
N-am pierdut nimic cu tine, câştigând o lecţie grea:
Orice om o să te lase, deşi-odată "te iubea"...
Nu rămâne langă tine, decât cel care te-admiră,
Care are fapte multe şi vorbă mult mai puţină;
Pentru care tu eşti totul, deşi asta nu o spune,
Care lasă orice face, ca să fie doar cu tine...
Sunt bine şi, acum, serios, îţi mulţumesc că m-ai ajutat
Să devin din băiat un bărbat adevărat;
Să-mi dau seama de ce e important pe lume;
Să deschid ochii şi să văd că există viaţă... şi fără tine!
Nu-ţi port ură, nu te urăsc şi nu te bârfesc,
Nu pot face asta cuiva căruia-i spuneam candva "Te iubesc!".
Şi îţi promit că o să am multă grijă de mine
Şi o să fac tot posibilul să îmi fie cel mai bine;
Luptând pentru visuri, pentru tot ce iubesc,
Făcând ce îmi place şi tot ce îmi doresc.
Ca în final să ajung pe podium, acolo sus
Unde trebuia să fim noi, dar tu te-ai dus...

.
.
.
:)

„Nu am cum s-arunc clipele-adunate,

Da' pot să le dau foc, să le rup şi să le fac uitate...”

Mult.

Prea mult timp pierdut.

Tot ce am scris aici mă ajută să-mi dau seama de puterea dependenței. Toate lucrurile realizate ulterior, nu am fost în stare să le văd în momentul în care ar fi trebuit să-mi iasă în ochi. Asta datorită depdendenței. 

Acum am evoluat ca personalitate și nu mi-aș mai pierde timpul nici măcar 1 oră cu o astfel de persoană. Oamenii nu se schimbă, oricât de mult mi-a venit gândul ăsta în cap. 

Nu este nimic spus cu ură. În continuare pot afirma că nu o urăsc și după cum mi-am propus, nu vreau să o jignesc vreodată, așa cum a făcut-o ea. Vreau să fiu mândru, nimic mai mult.

Mi-a fost o lecție pentru că mi-a arătat și o altă față a femeii. Mi-a arătat cât de ușor poți să fii orbit de caracterul unei persoane, fără să ții cont de aspect.

Mi-a arătat cum m-am mințit chiar și singur cu gândul că „este frumoasă”, când de fapt, dacă mă întrebi acum, aș nega-o direct...

Mi-a arătat, de asemenea, cât rău îți poate face o persoană la care ții, pe care ai vaga impresie că o iubești. Când de fapt ești doar dependent de ea.

Dacă în perioada respectivă aș fi dat orice să o am lângă mine, acum sunt foarte sigur că dacă ar fi în fața mea, aș simți o scârbă imensă. O scârbă din cauza lucrurilor pe care le-am scris mai sus. Am devenit total indiferent, față de la început când aveam impresia că nu o să mai cunosc niciodată o persoană ca ea.

M-am înșelat. Am cunoscut  muuuuuulte persoane faine și MULT mai faine decât ea, dacă tot e să compar.

Dacă unii au rămas cu amintiri frumoase de la prima dragoste adevărată, eu pot să zic că am rămas cu scârbă. Nu e prima femeie din viața mea, dar pot să zic că este prima pe care am iubit-o cu adevărat, ulterior devenind dependență.

Este prima alături de care am simțit că vreau să-mi trăiesc toată viața.

Până să o cunosc cu-adevărat...

Dacă ar fi să dau timpul înapoi, tot ce aș schimba ar fi mentalitatea mea. În felul ăsta nu mi-aș mai pierde aproape 2 ani ca să o cunosc, ci maxim 1 lună.

Susțin cu tărie că mi-am pierdut timpul cu o persoană ca ea. Timp în care puteam să cunosc persoanele pe care le-am cunoscut ulterior, persoane care primează și sunt de 10 ori mai ok decât credeam eu înainte că este ea.

NU!

Nu regret că am cunoscut-o. Altfel nu eram ce am devenit acum.

REGRET CĂ MI-AM PIERDUT ATÂT DE MULT TIMP CU ea...

e.d.m.t.i.

#depravato